Viticultura arădeană
În judeţul Arad, cultura viţei de vie de deal se leagă de Podgoria Aradului, care se întinde de la Dealul Mocrii, prin Şiria, până la Baraţca-Lipova, şi este, după unii cercetători, anterioară ocupaţiei romane.
Primele menţiuni documentare datează din secolul XI şi ele apar în Legenda Sf.Gerald, însă până în secolul XIV, vor fi atestate toate aşezările viticole importante: Şiria(1169), Galşa(1177), Măderat(1202), Miniş(1216), Covăsânţ(1278), Cuvin(1323), Ghioroc(1323), Păuliş(1333).
În secolele XV-XVI suprafaţa de vie cultivată în Podgorie a fost de 70-80 ha iar cea mai bună producţie de vin a fost cea din dealul Mocrii, unde şi principele Ardealului Rákóczi György a avut vie cu pivniţă.
Însă, începând din secolul al XVIII-lea, locul viilor de la Mocrea este luat de cele de la Miniş, care câştigă un bun renume cu vinul roşu dulce produs aici. Conform documentelor de arhivă, în anul 1745, acest vin era exportat în Cehia, la Fiume şi Buccari.
Date concrete asupra viticulturii locale, la începutul secolului XIX, ne oferă o descriere a Comitatului Arad , făcută, în 1806, de notarul Perecseny Nagy László, el însuşi proprietar de vii. În Capitolul VII al cărţii, intitulat „Notarea dealurilor cu vii pentru vin din cetatea Aradului”, Perecseny descrie dealurile, muncile în vie, modalităţile de producere a vinului, soiurile de struguri şi vinurile care se obţineau din ele.
*
Un document din 1828, şi anume Conscripţia satelor arădene, ne permite să cunoaştem suprafaţa plantaţiilor viticole din podgorie din acel an. Astfel, localitatea Covăsânţ figura cu 779 sape de vie, Cuvinul cu 892, Galşa cu 373, Ghiorocul cu 493, Măderatul cu1648, Minişul cu 1079, Mocrea (doar viile ţăranilor) cu 435, Păulişul Vechi cu 697, Pâncota cu 1203, Radna cu 448 iar Şiria cu 2595.
Din alte documente, în 1832 în judeţ existau 5165 ha de vie, din care 60 % erau la deal iar 40% la şes.
Între anii 1846-1862 exportul de vin din Podgoria Aradului a ajuns până în Brazilia.
În anul 1862, vinul de Miniş a primit la expoziţia de vinuri de la Londra titlul de vin regal.
În anul 1880 filoxera s-a făcut simţită şi în viile din judeţul Arad. La acea dată suprafaţa de vii era de 6740 ha, din care 72 % în zona de deal şi 28% în zona de şes.
Nevoia de muncitori calificaţi i-a determinat pe proprietarii de vii să sprijine înfiinţarea, în 1881, la Miniş, a unei şcoli de viticultură, care să pregătească vinţeleri şi să ajute în felul acesta la redresarea viticulturii.
În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, proprietarii de vii din Podgoria Aradului s-au organizat, înfiinţând scaune promontoriale, cu statute proprii, care reglementau întreaga activitate din plantaţiile de vie. Localităţile din podgorie, numite comune promontoriale, au avut propria conducere (căpitan promontorial, 1-2 juzi şi notar), menită să apere interesele proprietarilor de vii. Dealurile au fost închise. În ele nu au putut locui decât proprietarii sau cei împuterniciţi de aceştia. În perioada de coacere a strugurilor, nu se putea scoate nimic din vie fără aprobare de la conducerea promontorială.
Comitetul promontorial se ocupa de întreţinerea drumurilor, canalelor, digurilor, podurilor, gardurilor, semnelor de hotar şi de armamentul şi muniţia paznicilor, iar proprietarii plăteau toate cheltuielile proporţional cu suprafaţa de vie deţinută.
Statutul stipula sarcinile celor din conducere, prevedea obligaţiile legate de îngrijirea terenurilor viticole, fixa timpul de muncă, plăţile oamenilor.
Astfel între 1 mai şi 1 august muncitorii trebuiau să lucreze în vie din zori şi până seara, pauzele admise fiind de jumătate de oră dimineaţa şi de două ore după masa.
Muncitorii necalificaţi erau supravegheaţi de vinţeleri, care făceau şi toate muncile calificate legate de vie, recolta depinzând în mare parte de priceperea lor.Prin statut însă le era interzis să scoată din vii vin, fructe, pari.Cei care nu respectau interdicţia şi erau prinşi îşi pierdeau calitatea de vinţeleri.
Culesul se făcea în fiecare localitate la data stabilită de Adunarea generală, nici un propritar nu putea începe mai repede.
Ca plată, în Şiria, în 1881 se dădea pentru culegătorii copii 20 cr., pentru adulţi 25 cr., pentru cei ce transportau cu ciubărul 40 cr., pentru cei care călcau strugurii 40 cr.
După distrugerile produse de filoxeră, viile din Podgoria Aradului au trebuit replantate. La reconstrucţie au contribuit soiurile nobile de dinainte de filoxeră:Mustoasa, Bakator roz, Aprofehér, Bakator alb, Mézesfehér, Galbena de Ardeal, Riesling italian, Muscat ottonel şi Cadarcă şi unele viţe altoite aduse din Franţa.
Tot pentru refacerea viilor, în anul 1885 a fost înfiinţată o pepinieră de viţe de vie la Păuliş- Baraţca.
La acea dată vinurile arădene ajunseseră până în India şi Australia. Totuşi, tot ca efect al filoxerei şi a dificultăţilor de reconstrucţie, după 1900, singura piaţă rămasă a fost Austria.
Reconstrucţia viilor distruse a durat până în 1911, când judeţul a înregistrat cea mai mare suprafaţă de vii :7186 ha , din care 5207 ha pe pante .
În perioada interbelică suprafaţa de vii a judeţului a fost cuprinsă între 6586 ha, în 1925, şi 6248 ha, în 1944.Producţia totală de vin a oscilat între 82.550 hl, în 1929, şi 356.754 hl, în 1935, fiind peste media pe ţară.
Unul dintre creatorii de noi soiuri de viţă de vie în perioada interbelică a fost Adalbert Kaufman din Ghioroc. Absolvent al Şcolii superioare prusace de viticultură şi vinificaţie din Geisenheim(Germania), după o practică în Franţa şi Italia, el se întoarce în localitatea natală, unde în 1926 îl găsim ca proprietar de vie şi pepinierist.
*
În perioada marii crize mondiale din 1929-1930, Direcţia viticulturii din MAD a luat mai multe măsuri de protecţie a viticulturii precum delimitarea zonelor viticole, păstrarea podgoriilor de renume, limitarea soiurilor cultivate şi interdicţia de a planta HPD .
În 1936 a intrat în funcţiune Legea viticulturii. Acum s-a impus stabilirea provenienţei şi a denumirii de origine a vinului, s-a organizat un serviciu de urmărire şi pedepsire a fraudelor, etc.
În sfârşit, în vederea delimitării zonei viticole din România, tot în 1936 s-a făcut un nou recensământ al viilor.
În judeţul Arad, la o suprafaţă de vie de 6160 ha, au fost înregistraţi peste 22 mii viticultori, 94 % din aceştea având în proprietate sub 1 iugăr de vie.
Poate şi datorită acestei fărmiţări, în anii care au urmat războiului, viticultura arădeană s-a găsit din nou într-o situaţie grea , necesitând intervenţii.
După 1948, odată cu desfiinţarea proprietăţii private, cea mai mare suprafaţă din plantaţii a trecut în proprietatea statului, care , în 1956, a înfiinţat la Miniş o Staţiune experimentală viticolă.
În intervalul 1957-1990 viile îmbătrânite au fost înlocuite cu plantaţii modernizate.96% din aceste replantări s-au realizat în perioada 1961-1985, cu un ritm anual de 154 ha.
La recensământul viilor din 1979, din cele 3884 ha vie, 67% se găseau în podgoria Miniş-Măderat.
Cu toate acestea, în toată perioada comunistă, producţia de vin obţinută în Podgoria Aradului s-a situat sub media pe ţară.
La primele propuneri de tipizare a vinurilor, din anul 1963, Podgoria Aradului
a comunicat următoarele sortimente:
- vinuri de consum curent: Măderat - Mustoasă
- vinuri de calitate albe:Miniş -Riesling, Muscat Ottonel; Pâncota-Riesling
- vinuri de calitate roşii:Miniş -Cadarcă,Cabernet Sauvignon, Pinot noir
- vinuri pentru şampanie-Mustoasa de Măderat
În timp, numărul de soiuri a crescut, multe din ele fiind premiate la diferite concursuri naţionale şi internaţionale. Astfel vinul Cabernet Sauvignon a obţinut 18 medalii(15 de aur, 3 de argint), Roşu de Miniş -17 medalii (8 de aur, 9 de argint), Merlot-2 medalii de argint, Cadarca- 1 medalie de argint, Riesling italian- 1 medalie aur.
După 1990, a urmat procesul de privatizare şi repunere în drepturi a foştilor proprietari.
În urma aplicării legii fondului funciar, structura proprietăţii viticole a judeţului Arad s-a prezentat, în anul 1996, în felul următor:
-proprietate privată -66%
-proprietate de stat -34%
Numărul exploatărilor viticole de peste 1000 mp, a fost în anul 2001 de 3350, din care:
-sub 1 ha-3266 exploataţii
-1-2 ha- 43 exploataţii
-2-5 ha-14 exploataţii
-5-20 ha - 4 exploataţii
-peste 50 ha-3 unităţi de stat
Măsura de reparaţie a determinat, după cum rezultă din tabelul de mai jos, un declin al viticulturii arădene atât ca suprafaţă cât şi ca producţie.

Suprafaţa cu vii pe rod s-a micşorat până în 2001 de 2,5 ori faţă de 1985. Multe dintre vii, îmbătrânite, au devenit pârloage.
Plantaţiile noi, după 1990, au fost sub 20 ha, în condiţiile în care rata anuală de înlocuire a viei îmbătrânite ar trebui să fie de 80 ha.
În sfârşit, în Registrul plantaţiilor viticole din judeţ, pus în aplicaţie în 2004, suprafaţa de vii nobile din podgorie a fost de 1413 ha.( În registru nu au fost cuprinse suprafeţele de vii de sub 100 mp, care se găsesc în curţile şi grădinile oamenilor).
Suprafeţele de vii nobile, pe soiuri,au fost, în anul 2005, următoarele:

Însă, în 2005, din totalul suprafeţelor cultivate, doar 3 ha reprezenta vie tânără.
În aceste condiţii, există pericolul ca în câţiva ani, podgoria să rămână fără vie şi fără vin.
Viile din estul Ungariei
În majoritatea localităţilor din estul Ungariei, unde în secolul al XIX-lea au existat vii, acestea au dispărut odată cu filoxera, cultura viei fiind conservată în toponimia locului şi în memoria satelor.
În aşezările în care oamenii mai au în curte sau în grădină butuci de vie, strugurii sunt de cele mai multe ori hibrizi iar vinul produs este utilizat exclusiv pentru consumul familiei.
Una din zonele estice, în care putem vorbi azi despre plantaţii de vie şi de mici producători de vin, este cea aparţinând localităţii Létavértes, din Bihorul unguresc.În vecinătatea localităţii, datorită pământurilor nisipoase, cultura viţei de vie este atestată din secolul XVI. De altfel, în 1692, viţa de vie apare şi pe stema comitatului Bihor.În secolul al XIX-lea soiul cel mai răspândit de struguri a fost Bakator.La începutul secolului XX şi aici s-au distrus multe soiuri.
În ultimii 50 de ani, în viile din vecinătatea localităţii Létavértes se cultivă soiurile Tőkés, Erdélyi fehér, Otelló, Rizling, Izabella, Noa, Nyárfalevelű, Delevár şi Kadarka albă şi roşie.
Proprietarii de vii sunt organizaţi într-o asociaţie locală, care susţine şi reprezintă producătorii de vin.
Producţia este pentru consum propriu.
*
Cercetarea de teren a dezvăluit şi că, atât în judeţul Arad cât şi în judeţul Békés, în satele de câmpie, oamenii cultivă, în grădină şi în curtea casei, soiuri hibride, din cele interzise de UE, care sunt mult mai rezistente, nu trebuiesc stropite şi care dau un vin de masă ţărănesc, foarte apreciat de cei care îl beau.