Porcul aliment şi sursă de venit în economia rurală
Rase tradiţionale
Una din rasele tradiţionale de porci, cunoscută şi foarte apreciată în România şi Ungaria, dar şi în Peninsula Balcanică, de peste 150 de ani, este Mangaliţa.
Porcii din acestă rasă sunt animale rustice, care valorifică bine porumbul şi furajele din gospădăria ţărănească, rezistente la boli şi la condiţiile climatice mai puţin favorabile. Mangaliţa a fost foarte răspândită atât în judeţul Arad cât şi în judeţul Békés, până în anii din urmă, special pentru grăsimea şi pentru carnea gustoasă.
A doua rasă indigenă prezentă în trecut în numeroase gospodării ţărăneşti a fost rasa Bazna, obţinută în perioada 1875-1880, în localitatea Bazna, prin încrucişarea nedirijată a Mangaliţei cu rasa Berk şi cu Marele Alb.
Numiţi popular şi „porci cu ştergură”, pentru dunga lată, albă, din zona gâtului, Bazna sunt porci de talie mijlocie, din tipul de carne cu grăsime, obişnuiţi să fie trimişi, în timpul verii, la păşune sau la ghindă în pădure.
În sfârşit, cea mai cunoscută rasă de porc din lume, prezentă în satele româneşti şi maghiare din zona cercetată, este Marele Alb, originar din Yorkshire Country, Anglia.
Porcul din acestă rasă are un aspect pitoresc, cu urechi ridicate, culoare albă şi pielea rozalie.
Toate cele trei rase s-au adaptat condiţiilor oferite de sistemul tradiţional de creştere, în care includem coteţul, hrana, modul tradiţional de înmulţire, prin ducerea scroafelor la vierul din sat, gestaţia şi fătarea, îngrăşarea.
Indiferent însă de rasă, animalele din gospodărie reprezintă pentru ţărani şi azi „porcii noştrii de clisă”, adică aliment, sursă de venit şi o anumită experienţă ancestrală, ce contribuie la reuşita economiei rurale .